Category Archives: Ganduri negre

Categoria in care scriu cand ma simt aiurea.

Sange latin…de Romania

Si daca tot m-am hotarat sa nu mai vorbesc despre lucrurile care nu merg in Romania, pentru ca poate as putea fi “acuzat” ca privesc lucrurile din perspectiva “evadatului”…sau a emigrantului, mai explicit, m-am hotarat sa vorbesc despre sangele “latin” al romanilor…care curge si-n vinele catorva ce misuna prin Londra nestingheriti si dau cu cardu’ sau cu paru’…

Ma duc intr-o zi, hotarat de a face miscare, cu bicicleta intr-un parc, cu prietenii mei, Alina si Adi. Am hotarat sa mergem intr-un parc ce se afla la 20 de minute de casa, suficient de mare pentru a obosi pedaland in el. Eu deja mai fusesem o data prin acel parc, facusem ceva poze la colturile din natura care mi se pareau mai interesante sau care imi trezeau in acele momente interesul, si simtindu-ma un fel de ghid cu experienta, le propun sa-i duc la lacul cu rate, care era la doar vreo 5 minute distanta. Frumos lacul, mic, cu o insula si o salcie in mijloc…nu stiu daca e stilul britanic, dar e justificat ca fiind un refugiu pentru fauna din imprejurimi, pentru a se apara de vulpi si alte animale de prada. Ne-am asezat pe o banca si trageam cand unul cand altul aer adanc in piept…si admiram. In lac erau infipte niste placi cu mesaje gen “Private lake, no fishing!” si “Please don’t feed the ducks!” dupa care urma o explicatie pentru oamenii de rand de ce ratele nu trebuie indopate cu paine…pentru ca se ingrasa si nu mai pot fugi de animalele rau-voitoare. Si uite asa ne minunam noi ca ce civilizati sunt englezii si nu arunca la rate jumatati de paine ca sa aiba sentimentul ca ajuta natura sa-si urmeze cursul.

Si cum statea noi pe banca,  parcheaza doua masini pe marginea strazii de langa lac, un Q7 parca si inca o masina scumpa, dar nu am retinut exact ce marca era cea de-a doua. Din ele au coborat vreo 5 baieti si o pitzipoanca in trening, cu suncile obosite pe-afara si un lant de vapor la gat, care era si galben ca floarea-soarelui. Evident, erau romani si tare nu ne-a suprins aspectul vestimentar, dar sa nu fim rai…aparentele inseala. Insa, nu ne-au inselat cand unul din cei 5 baieti, care avea si burta cea mai mare si lantul cel mai gros ( aici am intuit ca este un fel de sef de clan sau gasca, ce credeau ei ca sunt ), si-a luat odrasla de mana ( care avea si el burta, desi numara doar vreo 5 ani ) care era unul dintre cei mai urati copii pe care i-am vazut vreodata si i-a dat o bucata imensa de paine dintr-o sacosa de supermarket, indemnandu-l sa dea mancare la ratuste… Ce frumos, ce romantic…tatal si copilul, in amurg de zi, hranind rate… In fine, am ramas efectiv muti, pentru ca ne era rusine ca intelegeam acea limba…cu radacini latine cica, ne era rusine ca oamenii aia reprezentau majoritatea romanilor din occident… Cine nu intelege sentimentul, sa vina sa stea prin strainataturi cativa ani si o sa vada contrastul asta puternic pe care ma zbat eu sa-l descriu.

Spuneam sange “latin”…oare tziganii sunt tot de orgine latina? Ma rog, aia nu erau toti tzigani, doar cele doua burti si suncile alea de pe solduri…ceilalti pareau a fi mai albi, dar cu acelasi comportament social ca si cei 3. Nu stiu daca voi putea sa am rabdare sa citesc mai multe despre Decebal si Traian, dar sunt sigur ca am fost mintit la scoala despre originile noastre. Sunt sigur ca toti intelectualii si oamenii de valoare din Romania, care nu au suportat umilinta, au incercat sa plece…si deopotriva cu ei, au plecat si cei care au crezut ca “afara” se fura mai usor. Laura imi spunea in comentariul ei de la articolul precedent ca ar trebui sa vad si partea buna a Romaniei. Poate ca asa e, poate ca sunt si oameni buni printre noi, eu nu ma indoiesc de asta. Dar in unele tari, valoarea e fireasca, a fi OM este ceva natural si de asteptat din partea oricarui cetatean, iar cand cineva calca stramb, intreaga lume de pe strada il trage de maneca si ii aduce aminte ca traieste intr-o comunitate civilizata… Ma gandesc din nou la Romania si nu-mi vine in minte decat ignoranta si indolenta… si poate un Dan Puric, un Paler, si cativa altii cu care ne batem cu pumnul in piept ca avem valori in tara. Stiti ce fel sunt vazuti romanii in occident ? Spaima bancomatelor, spaima magazinelor de haine scumpe si parfumuri… nu a auzit nimeni de Paler si Puric. Si cine crede ca este usor sa traiesti intr-o tara in care natia ta este vazuta ca un parazit, si pe buna dreptate, se insala… Ne mandrim cu acele cateva nume, dintre care unele demult apuse, si atat ne-a mai ramas…din sangele “latin”… o mana de hackeri care au reinventat sistemele bancare, indirect si involuntar, o mana de tzigani care au obligat lanturile de magazine sa adopte noi dispozitive de anti-furt… Nimic nu se compara cu povestile de la Stirile ProTv sau radio…a trai aici este o provocare si un test de resemnare si rusine…ca esti roman din Romania.

Codul nesimtirii

Am evitat de multe ori sa scriu pe blog din cauza lipsei acute de inspiratie sau, nu de putine ori, de timp liber. Dar acum dupa doua saptamani petrecute in Romania sau mai bine zis dupa o vacanta bine meritata, as putea spune ca am ce depana aici.

As vrea sa vorbesc putin despre nesimtirea la romani. Mda, unul dintre principalele motive pentru care am evadat din Romania. Nu, nu pentru bani am venit in Londra, daca cineva isi pune intrebarea. Am venit aici pentru ca exista bun simt, cel putin la un nivel considerabil mai ridicat fata de cel din tara de bastina. Am venit aici pentru ca pot vedea contrastul dintre o tara civilizata si una bananiera, unde oamenii se comporta ca in jungla. E adevarat, si aici vad multe uscaturi, dar nu ma doare asa cum ma doare cand vad indolenta romaneasca. Nu as vrea sa transform postul asta intr-o comparatie Anglia-Romania, pentru ca ar fi inutil…oricine stie principalele idei dintr-o astfel de compunere. Voi povesti pur si simplu ceea ce mi s-a intamplat in vacanta pentrecuta in tara natala.

Impreuna cu sotia mea, Anastasia, am mers sa cumparam flori pentru cununia religioasa. Intamplarea face ca Anastasia este pasionata de aranjamente florale si nu eram interesati sa cumparam decat flori la bucata, urmand sa le aranjam noi. Am intrat intr-o florarie din centru, florarie cu pretentii:

“Nu atingeti florile!” spuse vanzatoarea, care cred ca era si proprietara afacerii dupa atitudinea de patroana pe care o avea. Am simtit instantaneu energia negativa din jurul nostru si lipsa de respect acordata clientului. Tonul face totul…atat de important. Ok, am continuat sa ne uitam la flori, sa alegem cu privirea cam ce ne-ar fi placut…si Anastasia a atins o floare. Acea patroana nesatisfacuta sexual, psihic si spiritual a intervenit: ” V-am spus sa nu atingeti florile…ce nu intelegeti? Se pateaza daca le atingeti!”… I-am explicat ca florile trebuie mirosite, analizate, mai ales cand vrea clientul sa cumpere o cantitate mai mare. Este un drept nescris al clientului, o regula de bun simt si de bune practici intr-o afacere. Capitalistii spun ca un client este stapanul intr-un magazin, el decide anumite aspecte ale tranzactiei. In fine…am simtit sangele cum fierbe in mine, poate si din cauza ca am alergie la prostie…am refuzat vertiginos sa-mi tratez aceasta boala si am ramas cu ea inscrisa in gene. Am plecat revoltat ca prostia exista in toate colturile, chiar si intr-o petala de trandafir…care se pateaza daca o atingi. Ne-am dus la tigani si ne-am targuit ca la piata…si am cumparat de la ei o mare parte din ceea ce ne trebuia. Din pacate, la insistentele Anastasiei, ne-am intors la floraria cu pricina si i-am propus sa intre singura, pentru ca riscam sa intru in niste detalii cu doamna patroana si era pacat sa fac asa ceva in prag de cununie religioasa… “Este inchis!” i-a trantit in fata vanzatoarea… Avea vreo 2 masini afara pe care trebuia sa le orneze cu flori… Ah, da… clientul care plateste mai bine anuleaza pe restul. Asa se fac afacerile in Romania. Dupa ce a terminat masinile, floraria “s-a deschis”. Atat de patetic… Cel mai mult sufeream pentru ca ii vedeam ochii Anastasiei entuziasmati ca vor crea acele aranjamente splendide, putin dezamagiti din cauza unei femei incapabile sa arate o doza minima de bun simt…Sufeream pentru ca eram in tara in care prostia nu se plateste, acolo unde cei inculti si lipsiti de cei 7 ani de acasa ajung patroni si conduc un X6…demonstrand ca se poate sa fii si idiot si cu bani…si e trist ca e chiar o moda in Romania.

Nu as vrea sa ma intind prea mult cu descrierea pateticului din Romania…mi s-ar taia subit toata inspiratia ce am rezervat-o pentru ganduri frumoase…ma opresc aici…