Daniel Babuşcă

Am evitat de multe ori sa scriu pe blog din cauza lipsei acute de inspiratie sau, nu de putine ori, de timp liber. Dar acum dupa doua saptamani petrecute in Romania sau mai bine zis dupa o vacanta bine meritata, as putea spune ca am ce depana aici.

As vrea sa vorbesc putin despre nesimtirea la romani. Mda, unul dintre principalele motive pentru care am evadat din Romania. Nu, nu pentru bani am venit in Londra, daca cineva isi pune intrebarea. Am venit aici pentru ca exista bun simt, cel putin la un nivel considerabil mai ridicat fata de cel din tara de bastina. Am venit aici pentru ca pot vedea contrastul dintre o tara civilizata si una bananiera, unde oamenii se comporta ca in jungla. E adevarat, si aici vad multe uscaturi, dar nu ma doare asa cum ma doare cand vad indolenta romaneasca. Nu as vrea sa transform postul asta intr-o comparatie Anglia-Romania, pentru ca ar fi inutil…oricine stie principalele idei dintr-o astfel de compunere. Voi povesti pur si simplu ceea ce mi s-a intamplat in vacanta pentrecuta in tara natala.

Impreuna cu sotia mea, Anastasia, am mers sa cumparam flori pentru cununia religioasa. Intamplarea face ca Anastasia este pasionata de aranjamente florale si nu eram interesati sa cumparam decat flori la bucata, urmand sa le aranjam noi. Am intrat intr-o florarie din centru, florarie cu pretentii:

“Nu atingeti florile!” spuse vanzatoarea, care cred ca era si proprietara afacerii dupa atitudinea de patroana pe care o avea. Am simtit instantaneu energia negativa din jurul nostru si lipsa de respect acordata clientului. Tonul face totul…atat de important. Ok, am continuat sa ne uitam la flori, sa alegem cu privirea cam ce ne-ar fi placut…si Anastasia a atins o floare. Acea patroana nesatisfacuta sexual, psihic si spiritual a intervenit: ” V-am spus sa nu atingeti florile…ce nu intelegeti? Se pateaza daca le atingeti!”… I-am explicat ca florile trebuie mirosite, analizate, mai ales cand vrea clientul sa cumpere o cantitate mai mare. Este un drept nescris al clientului, o regula de bun simt si de bune practici intr-o afacere. Capitalistii spun ca un client este stapanul intr-un magazin, el decide anumite aspecte ale tranzactiei. In fine…am simtit sangele cum fierbe in mine, poate si din cauza ca am alergie la prostie…am refuzat vertiginos sa-mi tratez aceasta boala si am ramas cu ea inscrisa in gene. Am plecat revoltat ca prostia exista in toate colturile, chiar si intr-o petala de trandafir…care se pateaza daca o atingi. Ne-am dus la tigani si ne-am targuit ca la piata…si am cumparat de la ei o mare parte din ceea ce ne trebuia. Din pacate, la insistentele Anastasiei, ne-am intors la floraria cu pricina si i-am propus sa intre singura, pentru ca riscam sa intru in niste detalii cu doamna patroana si era pacat sa fac asa ceva in prag de cununie religioasa… “Este inchis!” i-a trantit in fata vanzatoarea… Avea vreo 2 masini afara pe care trebuia sa le orneze cu flori… Ah, da… clientul care plateste mai bine anuleaza pe restul. Asa se fac afacerile in Romania. Dupa ce a terminat masinile, floraria “s-a deschis”. Atat de patetic… Cel mai mult sufeream pentru ca ii vedeam ochii Anastasiei entuziasmati ca vor crea acele aranjamente splendide, putin dezamagiti din cauza unei femei incapabile sa arate o doza minima de bun simt…Sufeream pentru ca eram in tara in care prostia nu se plateste, acolo unde cei inculti si lipsiti de cei 7 ani de acasa ajung patroni si conduc un X6…demonstrand ca se poate sa fii si idiot si cu bani…si e trist ca e chiar o moda in Romania.

Nu as vrea sa ma intind prea mult cu descrierea pateticului din Romania…mi s-ar taia subit toata inspiratia ce am rezervat-o pentru ganduri frumoase…ma opresc aici…